Tu

A fost greu sa te vad plecand, dar stiam ca e spre binele tau. Ah si cat urasc aceasta expresie, nu ai idee ce fel fierbe sangele in mine cand o aud. Am preferat sa te aleg pe tine in locul meu. Sunt nebuna, dar te iubesc. A trebuit sa te las sa pleci, a fost cel mai bine asa. Nu stiu pentru cine. Nu stiu multe, nu stiu de ce s-a intamplat asa, traiesc numai in nestire, decat sa aflu adevarul crud. Si mai stii ca eu mereu iti spuneam direct ce simt, ce vreau, ce imi doresc. Dar acum vreau minciuni frumoase. Crezi ca iti cer prea multe? Sau gresesc cerandu-ti ceva? Lasa ca o sa iasa soarele si pe strada mea.Te.am sunat nu mai puteam astepta,sangele fierbea in mine,stiam ca nu va fi bine, dar mi.am luat inima in dinti si am facut.o !
El - Te rog, nu ma mai suna. Iti faci rau intrebandu-ma ce fac si pe unde umblu.
Eu - Si mai ales cu cine. Te-am vazut cu ea.
El - O data si-o data tot s-ar fi intamplat. E bine ca a fost acum.
Eu - Mda. Poate ca ai dreptate.
El - Am.
Eu - Bine. Sa nu ma mai cauti. Lasa-ma in pace.
El - Eu sa te las in pace? Pisi, tu ai fost cea care m-a sunat. Tu imi dai sms-uri zilnic, tu ma saluti pe Mess. Tu, tu, tu. Eu te-am lasat in pace.
Eu - Te urasc, sa stii.
El - Ma bucur. Asa e bine. Ai grija de tine.
Eu - Te urasc!!

Te iubesc. Prea tarziu. I-am inchis deja.

Ea-partea a treia

S-au despartit. El nu mai rezista. Nu o mai iubeste, nu mai simte aproape nimic pentru ea. Iar ea a acceptat. Este dezamagita, nedumerita, intrebatoare. Mai are rost sa puna intrebari? S-a gandit ca daca il lasa liber, va fi fericit; merge pe premiza "Daca il iubesti, da-i drumul". Dar e cu adevarat sincera? Chiar poate accepta sa fie fericit fara ea? Si ce-o sa faca ea mai departe? Cu cine se duce la mare?
Ce o sa faca de ziua lor? Ii da cadoul la care se tot gandeste inca de anul trecut? Sau e prea deplasat? Dar de ziua ei? Va astepta nerabdatoare 24 de ore un sms? Il va invita la petrecere sau va spera ca vine neinvitat, cu un cadou inedit, gen "vrei sa ne impacam?"? Dar de ziua lui? Va aparea in barul pe care il frecventeaza, acolo unde le face cinste prietenilor? Si cum sa apara? Sa ii ia cadou? Ce cadou? Sa stea putin sau sa ramana toata noaptea?
Si daca lasa deoparte toate intrebarile si merge mai departe, fara el?

Ea-partea a doua

L-am vazut ieri. Era trist. Desi nu arata, stiu ca ii e dor de ea. Oare o s-o mai vada vreodata? Oare o sa ma ierte vreodata ca i-am ascuns lucrul asta? Aseara m-au sunat de la spital, sa-mi spuna ca si-a miscat mana. El crede ca ea a murit. Si asa trebuie sa ramana. Am fost la ea, iar doctorii mi-au spus ca i-a cedat inima, dar nu si creierul. Nu stiu cum se poate intampla asta. Imi pare imposibil. Tot atunci m-a sunat el. Ma intreba cand e inmormantarea. Voia sa-si ia adio de la ea. I-am spus sa ma lase in pace si am inchis telefonul.
M-am intors la ea si am inceput sa plang. Telefonul ei era pe masa de langa pat. M-am uitat in el, avea multe apeluri si mesaje de la el, chiar si de dimineata ii daduse un mesaj: "Nu vreau sa imi iau adio de la tine. Niciodata. Te iubesc. Iarta-ma ca ti-am produs atata durere.". M-am uitat in pozele din telefon si am dat de o poza cu ei doi. I-am pus telefonul in fata si a inceput sa isi miste capul. Nu imi venea sa cred. L-am sunat si i-am spus sa vina la spital. A venit si i-am spus adevarul. I-am spus sa intre si sa vorbeasca cu ea, dar sa-i povesteasca momentele frumoase petrecute impreuna, nu sa-i ceara iertare.
Au urmat zile in care ii arata poze cu ei doi si ii spunea cat de fericiti erau cand le-au facut. Ii povestea cum s-au cunoscut, ii arata primele poze. Facea totul in ordine cronologica, ca si cum ea isi pierduse memoria si trebuia sa o aduca la curent cu tot ce a facut ea. Il ascultam si eu din cand in cand si ma mai bagam in "discutie". Ea reactiona. Vedeam pe monitorul de care era legata. Intr-o zi, a sarutat-o. Se trezise. Credeam ca suntem personajele unui basm. Dar ce mai conta un miracol in plus? Se trezise. Se uita la el, se uita la mine, se uita la el si iarasi la mine, pana am luat-o eu in brate.

Ea !

S-a saturat sa suspine atat. Cand a incercat sa se sinucida, a facut-o pentru ca nu mai avea iubirea lui. A incercat sa o recastige, dar a fost in zadar; nu a facut decat sa ii starneasca si mai multa mila. Nu e fata visurilor lui, dar candva a iubit-o enorm si a fost indragostit de ea, de felul ei de a fi, de zambetul ei. Niciodata nu a vrut sa-i faca rau. Ea credea ca nu are dreptul sa fie fericita; de-asta nu a stiut sa se bucure de clipele petrecute cu el, iar acum fredoneaza aproape fara incetare "Sunt clipe in viata mea / Cand ti-as spune tot ce simt / Dar stiu ca n-ar conta / Tu nu m-ai asculta... / Sunt clipe in viata mea / Cand imi plange inima".
Iar s-a intamplat inevitabilul. De data asta nu o mai vad intinsa pe un pat. Nici macar intinsa nu mai e. E zdrobita, dar nu mai zdrobita decat inima ei. As vrea sa fie el in locul ei. Dar nu e. Nici macar nu e aici, sa o vada pentru ultima data. Ca si data trecuta, se va face ca ploua si nu isi va asuma vina. I-am gasit telefonul in masina, adica era in mana ei. L-am luat si am vazut ca ii daduse un sms, cu mesajul "Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi mereu!", iar el i-a trimis "termina!"

Poveste de dragoste....?

• Oare de ce i se spune “poveste de dragoste” şi nu “realitate de dragoste”? Oare pentru că asta şi este – doar o « poveste » ? Un lucru e sigur, începe ca o poveste ! O poveste plină de romantism, de vorbe dulci şi promisiuni frumoase.
  Fiecare fată visează să-l întâlnească pe Făt-Frumos într-o zi şi chiar dacă nu-l mai aşteaptă să vină călare pe un cal alb, îl aşteaptă să vină la volanul unui Mercedes alb, dar de aşteptat tot îl aşteaptă. Şi chiar dacă el apare într-o dacie verde, ea parcă tot într-un Mercedes alb îl vede. Şi de aici încolo cât e realitate şi cât e poveste? De cele mai multe ori, realitatea o văd toţi cei din jurul lor, iar povestea, doar ei doi. Doar cei doi tineri îndragostiţi trăiesc pe un tărâm de basm (nu în blocul din betoane gri de la marginea cartierului), se plimbă de mână prin grădinile palatului (nu pe aleele prăfuite de lângă şantierul din vecini), şi îşi jură unul altuia iubire eternă (deşi el deja se gândeşte la următoarea fată, iar ea ignoră avertismentele mamei, cum că « băiatul ăsta nu-i de tine »). Da, într-adevăr, la început trăieşti o adevarată « poveste de dragoste ». Şi ce frumoasă e! Cerul e mai albastru, păsările cântă mai tare, te vezi mai frumoasă în oglindă şi viaţa e minunată.
  Şi totuşi, unde se termină povestea şi unde începe realitatea? Pentru unii (cei mai norocoşi dintre noi, dar totuşi foarte puţini) aceasta nu se termină niciodată: am văzut cu toţii, duminica după-masa, plimbându-se prin parc, câte-o pereche de bătrânei simpatici, ţinându-se de mână. Da, i-am văzut cu toţii şi poate unii din noi i-am şi invidiat(eu sigur da). Pentru cei mai multi însă, povestea se termină la un moment dat, după cateva luni (caz în care îţi cauţi altă « poveste de dragoste » şi aştepţi următorul Făt-Frumos) sau dupa câţiva ani (caz în care nu mai ai ce să faci, probabil eşti deja căsătorit şi ai şi 2-3 copii).
  Şi atunci ce-i de facut? Să nu mai crezi în poveştile de dragoste ? Să nu-l mai aştepţi pe Făt-Frumos ? Să te izolezi de lume ca să nu suferi mai târziu? IMPOSIBIL ! Dragii mei, sufletul omului e făcut ca să viseze, să spere tot timpul la ceva mai bun, mai frumos, mai perfect. Nu abandona speranţa, chiar dacă situaţia pare fără ieşire. Apelează la divinitate, la destin, sau doar la forţa ta interioară ca să mergi mai departe. Şi dacă te-ai trezit din « povestea ta de dragoste » după mai mulţi ani, încearcă să retrăieşti începuturile ei, când erai fericit: caută poze de-atunci, scrisori, orice care să-ţi aducă aminte de ce ai iubit persoana de lângă tine, de ce te-ai căsătorit, de ce-aţi rămas atâta timp împreună. Încearcă să găseşti în fiecare zi un lucru bun în persoana cu care trăieşti şi uită de toate celelalte lucruri care te enervează sau te rănesc. Ia-o încet, pas cu pas, şi dacă celălalt nu vrea sau nu poate sau nu ştie cum să reaprindă focul iubirii dintre voi, încearcă tu s-o faci . Pentru că dacă odată, demult, aţi putut trăi o « poveste de dragoste », înseamnă că puteţi s-o trăiţi din nou. Ieşi din « realitatea de dragoste » şi intră în « povestea de dragoste ».